Medicul Pavel Chirila, un invitat deosebit al cursului nostru

Medicul Pavel Chirila este cunoscut de catre cei care se trateaza la domnia sa, dar si de catre alti multi oameni, drept un medic cu vederi crestine. Este conferentiar universitar la Facultatea de Teologie din Craiova, unde preda viitorilor preoti bioetica, o ramura interdisciplinara care priveste morala stiintei in general si a medicinei in special. Un medic crestin pentru bolnavi care se vor insanatosi daca vor deveni mai crestini.
Din 1996, medicul Pavel Chirila trateaza bolnavii in cadrul unui centru unde se aplica medicina naturista. Aici trateaza dupa principii naturiste, dar in acelasi timp si crestine. Ce inseamna aceasta? Bolnavului i se da tratamentul cuvenit si necesar in boala de care sufera, numai ca este privit ca un intreg: trup si suflet, fiinta creata de Dumnezeu, ale carei boli pot avea cauze si de natura spirituala. Doctorul Pavel Chirila indeamna bolnavul sa posteasca, sa mearga la preot pentru a se spovedi, a se impartasi cu Sfintele Taine, sa nu uite ca vindecarea ii vine totusi de Sus. L-am rugat sa ne explice conceptul de medicina crestina pe care il aplica. ""Conceptul de medicina crestina se bazeaza pe credinta ca omul este o fiinta creata si ca starea lui de sanatate sau boala este in functie de relatia lui cu Dumnezeu-Creatorul, ca trupul si sufletul sunt interdependente si se conditioneaza reciproc atat timp cat sunt impreuna. Totusi, sufletul este partea vesnica din om, el este cel care decide evolutia eshatologica"", ne-a raspuns dr. Pavel Chirila.
PREOTUL SI MEDICUL. Pentru ca multi dintre noi suntem ispititi sa ne revoltam atunci cand vedem un om bolnav, doctorul Pavel Chirila ne lamureste cauzele bolilor, mai precis ne spune ca exista niste cauze spirituale ale acestora. ""Din pacate, in facultatile de medicina se invata numai cauzele fizice, biologice, climatice, alimentare, infectioase etc., pentru ca se face abstractie de alcatuirea dihotomica trup si suflet a fiintei umane. Exista si o tendinta de a interpreta boala mai mult ca o pedeapsa divina pentru pacatele proprii. Desi este un adevar in aceasta afirmatie, totusi, suferinta in epoca si interpretarea evanghelica are un inteles mult mai profund. Exista boala ca pedagogie divina, ca instrument de indreptare, ca profilaxie a mandriei; boala ca suferinta asumata, ca un drum al crucii inainte de inviere; dar poate fi si boala ca un prilej de convertire, de apropiere de Dumnezeu, de impacare cu semenii"", afirma dr. Chirila. Autor al mai multor carti in care vorbeste despre legatura dintre medic, preot si bolnav in procesul de terapie, medicul Pavel Chirila este constient ca atunci cand se apropie de un bolnav este raspunzator nu doar in fata acestuia, ca medic, ci si in fata lui Dumnezeu, care i-a dat acest dar. Este de acord ca terapia spirituala a oricarui om, si cu atat mai mult a unuia bolnav, se aplica de catre preot, care ii administreaza Sfintele Taine, dar sustine ca ""medicul crestin este el insusi un factor terapeutic important pentru ca poate indruma bolnavul spre biserica, adica spre locul unde isi gasesc vindecarea sufletul si trupul deopotriva"". Aceasta terapie se aplica oricarui bolnav, indiferent ce tratament urmeaza.
TERAPEUTICA POSTULUI. Vorbind de medicina practicata ca o profesie in care ""medicul trateaza, dar Dumnezeu vindeca"", nu putem evita discutia despre post. Ce sa faca bolnavii, sa tina post sau au ""scutire"" de la medic? Are postul o valoare terapeutica? Ajuta el din punct de vedere medical? Iata ce ne-a raspuns dr. Chirila: ""Postul are o mare insemnatate, atat din punct de vedere medical, cat si spiritual. Valoarea medicala consta in faptul ca in timpul postului organismul se elibereaza de toxinele metabolice, iar din punct de vedere spiritual, postul, ca si rugaciunea, are un efect de intarire a comuniunii, in special in posturile randuite de biserica. Toti crestinii postesc in aceeasi perioada"".
LAICA SAU CRESTINA? Daca inca nu este clar in mintea unora ce este conceptul de medicina crestina, vor intreba poate ce diferenta este intre medicina laica si medicina crestina. Raspunsul ni-l da tot dr. Pavel Chirila: ""Pana la un anumit punct merg bine impreuna. Dar anticonceptionalele, avortul, eutanasia nu sunt acceptabile din punctul de vedere al conceptului de medicina crestina. Uneori conceptul de medicina crestina este incompatibil, ca sa nu spunem ca intra in conflict cu legile statului si mentalitatea seculara. Au fost mai multe tentative de a legifera prostitutia motivand ca aceasta legiferare va duce la scaderea bolilor cu transmitere sexuala, ori toate statisticile dovedesc contrariul"".
Dr. Chirila este radical in privinta sincretismului religios si a apelarii la terapii alternative bazate pe bioenergie: ""Din punctul de vedere al conceptului de medicina crestina nu este o solutie valabila practicarea sincretismului religios. Adeseori vin bolnavi in cabinet care marturisesc ca pentru vindecarea lor au fost la medic, preot, ghicitoare, bioenergoterapeut, vrajitoare etc. In cele mai multe puncte dogmatice aceste practici sunt contradictorii sau chiar incompatibile si este explicabil de ce sfasierea interioara a bolnavului creste in loc sa se atenueze"". Medicul Pavel Chirila nu sfatuieste nici un bolnav care vrea sa vietuiasca in duh crestin-ortodox sa apeleze la metode bazate pe practici esoterice, invocarea de ""puteri energetice"" sau ""info-energetice"".
Doctorul Pavel Chirila este medic primar boli interne si are si supraspecializare in fitoterapie si homeopatie. A fost medic la Policlinica ""Gh. Marinescu"" din Bucuresti, mai multi ani a lucrat la Clinica Medicala a Spitalului de Urgenta din Bucuresti, medic cercetator principal gradul I la Institutul de Medicina Interna ""N. Gh. Lupu"" al Academiei de Stiinte Medicale din Bucuresti, medic cercetator principal gradul I la Centrul de Medicina Sociala ""Christiana"" Bucuresti.

http://www.jurnalul.ro/articole/33424/medicina-crestina-si-postul

REEDUCAREA OMULUI RECENT

Reeducarea “omului recent” într-un experiment antihristic planetar

Nenumărate sunt încercările de definire a omului în cultura nihilistă. Şi e oarecum paradoxal faptul că deşi acest tip de cultură l-a pus pe om de mai bine de cinci sute de ani în centrul preocupărilor ei, nu a putut ajunge, după adevăr, la un acord, între aceste multiple definiţii. Ceva scapă mereu...
Astăzi, deşi suntem mult învechiţi în “era atomică” (M. Heidegger), ni se (im)pune în atenţie o alta: “era digitală” (N. Negroponte). “Omul recent” (apud H.R. Patapievici) este pe cale de a deveni “fiinţa digitală”. Iată aşadar o nouă definiţie. Explozia industriei IT şi goana după eterna noutate din domeniu subliniază, în mod fatal, apariţia unui surogat de realitate înspre care suntem sistematic împinşi să trăim: realitatea virtuală. Ni se spun zi de zi atât de multe despre această lume digitală, începând de la primii ani de viaţă, încât nu se poate să nu înţelegem că această poliloghie concertată are un singur scop: reeducarea “omului recent”. Din “homo religiosus”(cum sublinia M. Eliade) se urmăreşte fabricarea lui homo virtualis. Originea sa dumnezeiască trebuie dată uitării. Cu muşchii raţiunii sale încordaţi, omul recent atinge noi culmi ale tehnologiilor informaţionale. Realitatea digitală, asemeni unei găuri negre, tinde să înghită lumea văzută. Asupra lumii nevăzute nu are nicio putere. Scopul ei este însă de a-l face pe om să uite de moarte şi, implicit, de viaţa veşnică. Diabolică vrajă a coborât peste omenirea actuală! Între viaţa aceasta - cu greutăţile şi încercările ei menite mântuirii - şi cea veşnică cu vederea faţă către faţă a lui Dumnezeu ori cu despărţirea desăvârşită de El, se ridică clipă de clipă - ca un turn babel făcut din biţi – viaţa digitală. De când lumea, omul a trăit cu conştiinţa vieţii şi a morţii, iar acum i se pregăteşte o nouă conştiinţă: conştiinţa virtualităţii, conştiinţa unui transcendent-în-imanent. Deoarece omul nu mai poate fi înghiţit de moarte, Hristos biruind moartea pentru fiecare, se urmăreşte cufundarea lui în acest transcendent-în-imanent care este lumea virtuală. Ce nu au reuşit să realizeze de sute de ani catolicii prin diabolica ipoteză a purgatoriului, anume să pună capăt convingerii că viaţa sfântă este o poruncă dumnezeiască, reuşesc astăzi boierii atei ai planetei, slugi ale diavolului, printr-o campanie uriaşă de manipulare. Omului recent i se pregăteşte sclavia totală şi iadul încă de aici. Acesta va să vină în urma consumării greşite a timpului mântuirii. O metodă mult inculcată astăzi este alipirea de îndelung-devoratoarele-de-viaţă-“beneficii” ale lumii digitale – magie drăcească globalizată.
De aceea suntem acum atmosferizaţi cu acest tip de realitate. De aceea, de la răsărit (Japonia) la apus (S.U.A.), omul a devenit spectatorul roboţilor şi al computerelor. Leibniz observase că cel ce locuieşte lângă o cascadă, cu timpul, nu mai aude zgomotul apei. În ce fel - întrebăm şi noi- va mai putea percepe omul recent înrobirea care i se pregăteşte prin toată tehnologia informaţională dacă el va fi bine dresat să creadă că această abilitate diabolică face parte din fiinţa lui? Creştinii au o vorbă foarte înţeleaptă, anume că “păcatul devine a doua natură a omului”. În chip asemănător, cei care cu mare (i)responsabilitate conduc lumea de azi trudesc de zor ca omul să îşi ignore completamente lăuntrul său. Îi oferim - spun ei - acestei fiinţe ce are pornirea de a se adânci prin rugăciune înlăuntrul ei un surogat de lăuntru, un abis digital din care să nu mai iasă decât în clipa morţii. Dacă Hristos este Mântuitorul, Eliberatorul din laţul păcatelor aducătoare de moarte veşnică, diavolul este înlănţuitorul, cel care în cădere continuă vrea să tragă toată omenirea după el. Cine este “omul recent”? Cel mai adesea o jucărie în mâna potrivnicului, care ne învârte şi ne ameţeşte dinăuntrul nostru. Ne-a populat şi i-am devenit cu voia noastră robi. Se cuvine urgent ca noi să rupem toate legăturile cu diavolul, să nu mai conspirăm cu el împotriva lui Dumnezeu. Pentru aceasta este nevoie de prezenţa Duhului Sfânt. Să cădem în genunchi înaintea lui Dumnezeu şi să plângem cu inima zdrobită! De la El va veni Mângâietorul şi salvarea noastră. De la El, pornind, ne putem înţelege şi defini ca fii ai Săi. Fiii rătăciţi...

DPM

CINE IL CREAZĂ PE HOMO VIRTUALIS

“Second Life e următorul World Wide Web”

Prezent la Picnic08 cu sprijinul Millenium Bank, Cotidianul a stat de vorbă cu Philip Rosedale, creatorul Second Life, cea mai în vogă lume virtuală, care numără 15 milioane de rezidenţi.

Care a fost motivaţia când ai lansat Second Life?

Când eram copil eram foarte interesat de computere, electronică şi construirea de lucruri. Când eram în clasa a şasea, făceam deja programare. La începutul anilor ’90, când Internetul era tot mai prezent, devenisem foarte interesat să folosesc reţelele de calculatoare pentru a simula realitatea. Visul meu era să reconstruiesc lumea online, aşa încât să ai cel mai mare Lego imaginabil.

Ce a ieşit aşa cum ţi-ai dorit şi care au fost lucrurile care nu au decurs conform planului? Nu ştiam nici o clipă cât de repede se vor dezvolta lucrurile şi încă nu ştiu acest lucru. Am fost tot timpul încrezător că va urma o mare schimbare, pe măsură ce vom construi tehnologia care ne va permite să digitalizăm realitatea. Vom muta în acest fel mult din experienţa noastră umană, din munca şi din gândirea noastră în realitatea virtuală. M-am gândit mereu să construiesc Second Life pentru a deveni profitabilă cât mai repede cu putinţă şi a se putea susţine apoi financiar de una singură. Oamenii fac în Second Life replici ale lumii reale mult mai identice decât aş fi crezut.

ÎNTREG ARTICOL LA http://www.cotidianul.ro/second_life_e_urmatorul_world_wide_web-59753.html